Aromaterapia

aromaterapie

O buna parte din plantele medicinale isi bazeaza actiunea lor terapeutica pe un grup de substante chimice care sunt numite uleiuri volatile, uleiuri eterice, uleiuri esentiale sau uleiuri aromatice. Exista un mare numar de plante care contin aceste substante active, plante utilizate din vremuri stravechi si pana in prezent, fie in bucatarie - condimentele -, fie ca parfumuri sau pentru proprietatile lor terapeutice.

Aromaterapia este la fel de veche ca si fitoterapia, desi termenul a fost introdus in literatura de specialitate prin lucrarile lui R. M. Gattefosse din anii 1926 si 1928.

In numeroase cazuri, uleiurile volatile sau esentiale pot inlocui o gama large de antibiotice, inlaturand consecintele negative ale acestora, in special in tratamentele de lunga durata. Este suficient sa mentionam ca "proba timpului" in aromaterapie are la baza cateva zeci de mii de ani, fata de cele cateva decenii ale antibioticelor.

Efectele terapeutice ale uleiurilor volatile folosite in aromaterapie este dublu. In primul rand este utilizarea uleiurilor volatile pentru efectele lor asupra numerosilor germeni patogeni, ceea ce duce (sau ar trebui sa duca) la scaderea consumului exagerat de antibiotice. In al doilea rand, asa cum practica aromaterapiei a dovedit, numeroase tulpini de bacterii rezistente la antibiotice pot fi anihilate prin actiunea antimicrobiana a uleiurilor volatile.

Alaturi de aceste calitati, exista insa si alte proprietati terapeutice remarcabile.

Putini stiu ca busuiocul (Ocimum basilicum, Ocimum sanctum, etc.) are proprietati antiseptice intestinale, antispastice si tonice nervine, actionand in special asupra cortio-suprarenalelor, fiind larg utilizat, indeosebi, de popoarele asiatice in astenii nervoase, spasme gastrice si pilorice, in infectiuni intestinale, etc. Toate aceste proprietati se bazeaza pe compozitia chimica a uleiului volatil din busuioc, obtinut prin antrenare cu vapori de apa.

O serie de plante exotice si unele cultivate in tara noastra (isop, rozmarin, etc.) contin borneol, substanta care, utilizata intern sau extern, are actiune antimicrobiana si este un stimulent cortico-suprarenal.

Un alt ulei volatil obtinut dintr-un arbore foarte raspandit in extremul orient, Malaleuca leucadendron (fam. Myrtaceae) poate fi considerat ca avand un spectru larg antibacterian, actionand in cistite, uretrite, disenterie, tuberculoza pulmonara, epilepsie, impotriva parazitilor intestinali, etc.

Majoritatea oamenilor cunosc proprietatile curative ale musetelului (Matricaria chamomilla), dar foarte putini stiu ca o specie similara, (Matricaria inodora), denumit la noi "musetel prost", datorita numeroaselor componente active din uleiul volatil obtinut din aceasta specie, are aproare 30 de utilizari in aromaterapie: insomnie, tulburari de menopauza, migrena, ameteala, ulcer stomacal si ulceratii intestinale, enterita, anemie, convulsii, dermatoza, etc.

Chiar si obisnuita scortisoara este un bun stimulent al functiilor circulatorii, cardiace si respiratorii, are proprietati antiseptice si carminative, antispasmice, hemostatice, vermifuge, etc.

Exemple similare de plante continand uleiuri volatile se ridica la cateva sute, iar numarul retetelor aromaterapeutice in care intra alaturi de uleiuri volatile extracte de plante sau microelemente, se pot estima astazi pe diferite meridiane ale globului la cateva mii.

Articole asemănătoare

  • 3 solutii de drenare

    Fitoterapia Frunzele de coacaze negre, au proprietati diuretice si stimuleaza circulatia limfatica si venoasa