Crini de gradina sau salbatici

crini

 Se spune ca floarea cultivata de cel mai mult timp ar fi crinul. Si nu ar fi de mirare avand in vedere delicatetea acestei flori, dar si insusirile ei tamaduitoate de care astazi se tine seama mai putin.

In trecut utilizarile crinilor in medicina populara erau numeroase, bulbii fiind folositi pentru cataplasme sau pentru dezinfectare.

Crinul creste si in flora spontana in Europa, in Africa si in zona Orientului, in Franta de exemplu devenind simbolul regalitatii. In anul 1905 este adus in Europa crinul imperial de botanistul englez Willson, pana atunci cultivandu-se pe continentul european crini asiatici. In decursul timpului au fost creati numerosi hibrizi, dar niciunul atat de frumos precum crinul alb sau cel imperial.

Crinul de padure (Lilium martagon), salbatic, originar din Europa, intalnit si la noi in tara, atinge 100 cm inaltime si face flori portocalii, grupate cate 20 in inflorescente. Petalele sunt rasucite mult in exterior.

Crinul alb (Lilium candidum) are un bulb solzos, usor oval, cu diametru care poate depasi 8 cm. Tulpina, de 90-100 cm inaltime, poate sustine pana la 20 de flori mari, albe si parfumate. Este rezistent la ger, putand ierna afara.

Crinul imperial (Lilium regale), originar din China, are un bulb de dimensiuni mai mari, de culoare purpurie. Florile mari, parfumate, albe cu nuante visinii in lungul nervurilor, sunt grupate cate 3-5 spre varful tulpinii florale. Nu este asa de rezistent la ger cum este crinul alb.

Crinul vargat japonez (Lilium tigrinum) are un bulb mare solzos din care apare tulpina care poate ajunge la 150 cm inaltime si care poarta spre varf 15-20 de flori rosii-portocalii. Pe tulpina florala, sub frunze, apar cate 2 bulbili prin care planta se poate inmulti.

Crinul poate fi cultivat fara dificultati in gradina. Inmultirea se realizeaza prin metode simple: despartirea bulbilor, prin bulbili aerieni, prin frunzele solzoase ale bulbilor, prin butasi de frunze sau prin seminte.

Cel mai usor se realizeaza desfacerea bulbilor dupa ce au fost scosi din pamant, in luna iulie. Dupa 15-20 de zile de pastrat la rece (7 grade Celsius) se pot planta din nou in gradina. Inmultirea prin bulbili aerieni se foloseste la Lilium tigrinum si la alte specii care formeaza bulbili la baza frunzelor.

Articole asemănătoare

  • Macul rosu, o planta curativa si decorativa

    Macul rosu(Papaver Rhoeas), cunoscut adesea in popor sub numele de mac iepuresc, mac de gradina sau somnisor, este o planta erbacee anuala originara din zona Turciei care impresioneaza prin aspectul petalelor sale.

  • Alcea rosea sau nalba de gradina

    Are nevoie de lumina puternica pentru a forma boboci, chiar de locuri foarte insorite. Plantata in zone chiar si un pic umbrite nu va inflori. Tolereaza usor arsita verilor din tara noastra, rezistand chiar si la frigul iernii, cu conditia sa fie plantata in locuri protejate de curenti sau vanturi puternice.

  • Passiflora - Floarea pasiunii sau exotismul in casa noastra

    Sensibila la gerurile puternice, nu a putut fi aclimatizata la noi in tara, ca planta de gradina, din acest considerent fiind cultivata ca planta de apartament.

  • Primulele - flori gingase si colorate in case si gradini

    Necesita oarecare atentie si ingrijire, fiind cultivate deopotriva ca plante de gradina sau de interior. Mai des intalnite in florarii sunt Primula officinalis, P. vulgaris, P. obconica si P. malacoides, extrem de florifere si in culori variate si intense.

  • Godetia amoena sau azalea de gradina

    Planta anuala, Godetia amoena impodobeste vara gradinile impatimitilor de flori. Prin florile de un colorit divers, cu petale delicate si aspect de hartie neteda, godetia se aseamana intr-o mare masura cu azalea, de unde si numele comun obtinut - azalea de gradina.