Supraalimentatia, o problema tot mai grava

 Supraalimentatia este o forma de malnutritie in care nutrientii sunt suprafurnizati in raport cu necesarul organismului privind cresterea normala, dezvoltarea si metabolismul.

Acest termen face referire la obezitate, provocata de supraalimentarea generala rezultata din consumul mancarilor bogate in continut caloric.

Obezitatea si supraalimentatia pot fi raportate si la o oferta excedentara nutritiva specifica, cauzata de consumul excesiv de suplimente alimentare, vitamine si substante nutritive care nu sunt prezente in organism din consumul alimentelor. De asemenea si diferite diete pot cauza dezechilibre nutritionale.

Un studiu realizat de cercetatori din diferite tari a explorat ipoteza de dezvoltare a supraalimentatiei in cazul mamelor britanice. Aceasta ipoteza sustine ca mama, daca are un exces de greutate in timpul sarcinii, niveluri ridicate de zahar si de grasimi in organism, ar putea afecta permanent cresterea copilului prin controlul asupra poftei de mancare si a metabolismului personal.

Astfel ii poate afecta si pe descendenti, acestia putand in timp sa ajunga obezi.

Supraalimentatia este considerata tot un tip de malnutritie, in cazul in care exista un surplus de substante nutritive pe langa cele necesare pentru cresterea si dezvoltarea normala.

In "Manualul Merck de Diagnoza si Terapie", in capitolul intitulat "Malnutritie" sunt prezentate o serie de tulburari de nutritie legate de supraalimentare:

- excesul de greutate, obezitate - obezitatea infantila; sindromul obezitatii de hipoventilatie; obezitatea abdominala;

- otravirea cu vitamine - hipervitaminoze A, D, E;

- suprasarcina de minerale - a se vedea erorile innascute ale metabolismului de metal (sunt defecte metabolice congenitale de metal care se refera la tulburarile in prelucrarea sau distributia mineralelor dietetice), toxicitatea;

Supraalimentarea cronica poate duce la obezitate si la sindrom metabolic. O serie de factori de risc este prezenta in aceste cazuri si anume: obezitate abdominala, o capacitate scazuta de la procesul de glucoza (rezistenta la insulina), dislipidemii (sunt modificari in exces sau in deficit, a concentratiei lipidelor sangvine) si hipertensiune arteriala.

Normalizarea starii de nutritie incepe cu o evaluare nutritionala.

Pacientii care nu pot manca ori cei care au probleme cu absorbtia nutrientilor pot fi hraniti intravenos (nutritie parentala) sau printr-un tub introdus in tractul gastro-intestinal (nutritia enterala).

Prognozele facute releva faptul ca 10 % din greutatea corporala a unei persoane poate fi pierduta fara efecte secundare. In cazul in care mai mult de 40 % din greutate este pierduta, situatia rezultata este aproape intotdeauna fatala.

Alaptarea unui copil pe o perioada de cel putin sase luni este considerata a fi cel mai bun mod de prevenire a malnutritiei in copilaria infantila.

Este recomandabil a se consuma fructe, cereale si legume. De asemenea, alimentele cu grasimi si colesterol scazut care contin numai cantitati moderate de sare, zaharuri si sodiu sunt si ele recomandate de nutritionisti pentru a preveni obezitatea.

Stabilirea unui angajament in ceea ce priveste activitatea fizica moderata, care sa fie exercitata timp de cel putin 30 de minute pe zi si de cel putin cateva ori pe saptamana previne alaturi de o dieta sanatoasa supraalimentatia.

Pentru o greutate ideala incercati sa evitati consumul de alcool.

Este necesar ca pacientii care prezinta un risc ridicat de malnutritie sa fie evaluati si reevaluati de multe ori, pe o perioada mai lunga, prin asistenta medicala sau ingrijire la domiciliu.