Amorphophallus konjac - o curiozitate exotica

Foto: GradinaMea.ro/V.S.

Denumire stiintifica: Amorphophallus konjac (sinonim cu Amorphophallus rivieri)

Denumiri comune: Limba diavolului,

Familie: Araceae

Origine: China,Japonia, Indonezia

Aspect si prezentare: Amorphophallus konjac este o planta perena, cu aspect de palmier, datorita frunzisului dispus sub forma de umbrela, in varful tulpinei lungi si subtiri, ce poate atinge 1 - 1,50 m. Interesant este faptul ca formeaza o singura frunza, de culoare verde-intens, cu nervuri proeminente si forma bipinata (asemeni unor pene de pasari), divizata in parti mici, dispuse radial pornind din varful tulpinei, oferind plantei un aspect ornamental deosebit. Frunzisul apare primavara, la inceputul lunii aprilie, cand vremea se incalzeste, dezvoltandu-se o data cu tulpina si se usuca spre finalul verii, partea aeriana a plantei disparand in final cu totul.

Demn de retinut este si faptul ca Amorphophallus konjac dispune, intr-un singur an, de doua cicluri vegetative distincte: pe parcursul primului, dezvoltand un frunzis extrem de ornamental iar in decursul celui de-al doilea ciclu, formand o floare uriasa, cu miros usor respingator, de forma unui spadice, de cca 50 cm, in varful unei tije la fel de lungi.

Conditii de ingrijire/cultivare: Comparativ cu alte plante exotice, aclimatizate la noi in tara, este usor de cultivat, neridicand pretentii exagerate in ce priveste apa sau umiditatea atmosferica.

O locatie insorita, cu minim 3 ore de lumina dimineata, ii va asigura o dezvoltare rapida si viguroasa. Daca o pozitionati intr-o zona semi-umbrita, va creste etiolat si va infrunzi tarziu.

Are nevoie de spatii aerisite, cu o ventilatie corespunzatoare si umiditate ridicata, plantarea in gradina fiind de preferat cultivarii in interior, ca planta de ghiveci. Totusi si cei ce nu dispun de gradina se pot bucura pe deplin de frumusetea exotica a acesteia, daca pot aseza ghiveciul, de primavara pana toamna, pe o terasa, un balcon insorit sau, cel putin, in dreptul unei ferestre bine luminate. Aerul inchis din apartamente duce la uscarea plantei si favorizeaza atacul paianjenilor rosii, primele semne de disconfort la uscaciune, fiind brunificarea frunzelor la varf.

Primavara plantati tuberculul intr-un ghiveci incapator, mai mult larg decat adanc, intr-un substrat fertil, usor si afanat, care sa permita un bun drenaj al apei. Un pamant de gradina in amestec cu turba si nisip, imbogatit cu compost de frunze va asigura necesarul de hrana al plantei, pe parcursul primului ciclu de vegetatie.

Dupa plantare, se va uda cu moderatie, necesarul de apa, crescand o data cu dezvoltarea plantei si cresterea temperaturilor. Vara poate fi udat zilnic, cu conditia ca substratul sa nu ramana mereu ud, tuberculul putand putrezi usor din cauza excesului de apa. Are nevoie de un pH usor acid. Din acest considerent se va avea grija, ca la udare, sa se utilizeze apa cu un pH cuprins intre 5, 5 si 7.

In conditiile folosirii unui pamant corespunzator sau a plantarii in gradina, nu necesita fertilizare.

Inflorirea este spectaculoasa si are loc iarna, cand, direct din tubercul, fara a mai fi nevoie de plantarea in substrat de cultura, apare o tija lunga, in varful careia se formeaza spadicele de culoare inchisa, in nunate de mov si grena. Floarea are o crestere similara cu a frunzisului, in sensul ca se dezvolta rapid si concomitent cu petiolul si poate ajunge, impreuna cu acesta, la o inaltime de 1,50 m, in aproximativ o luna. Floarea rezista cca 3-4 saptamani, in aceasta perioada existand doar o singura zi, in care floarea poate fi polenizata – si ziua cand floarea se deschide.

Inmultirea plantei se realizeaza cel mai adesea prin tuberculi, care se planteaza primavara in aprilie, in gradina sau ghivece. Exemplarele de gradina se vor planta numai dupa trecerea perioadei de inghet, atunci cand vremea s-a incalzit suficient si temperaturile nu mai scad foarte mult, in timpul noptii.

O alta metoda de propagare, rezervata cel mai adesea pasionatilor, este cea prin seminte. Se va folosi un substrat usor, pe baza de turba, mranita si nisip, peste care se vor presara semintele, acoperindu-se apoi cu un strat de numai 1 cm de pamant. Se va asigura un efect de sera, cu temperatura constanta de 20-22 grade Celsius si umiditate ridicata. Germinarea are loc intr-un timp relativ lung, fiind necesare intre 3 si 6 saptamani, pana ce apare varful plantutelor. Deoarece incoltirea este determinata de caldura si lumina mediului ambiant, se recomanda ca insamantarea sa se faca primavara, zilele in continua crestere, fiind un factor ce favorizeaza rata de reusita a acestei metode de inmultire.

Trucuri si sfaturi speciale: Oferiti-i umiditatea atmosferica necesara, prin pulverizarea periodica a frunzisului si va veti bucura de un exemplar luxuriant si foarte decorativ.

Intrucat infloresc numai plantele ce au minim 4-5 ani, toamna scoateti tuberculii tineri din pamant si pe perioada iernii, tineti-i in interior la o temperatura de 12-14 grade Celsius.

E bine sa-i curatati de orice urma de pamant, fie ca au fost plantati in gradina sau ghivece si sa-i pastrati la intuneric si racoare, intr-un mediu fara umiditate ridicata. Ii veti repune in vegetatie primavara, cand incep sa inmugureasca.

Tuberculii maturi, floriferi, ii asezati toamna in ghivece incapatoare, fara substrat de cultura, pozitionandu-i in locatii luminoase si aerisite.

Specii si varietati: A.abyssinicus, A.albus, A.galbra (originara din Australia), A.paeoniifolius, A.hewitii, A.gigas, A.bulbifer, A.krausei, A.muelleri, A.dunni, A.titanum (una din cele mai inalte specii), A.odoratus, A.linearis, A.scaber, A.yunnanensis, A.konkanensis, A.longituberosus.

Mai 2008

GradinaMea.ro/V.S.