Scoarta de salcie, un leac antireumatismal si sedativ

Salcia, acel arbore cu ramuri subtiri si mladioase intalnit in preajma apelor, mai este cunoscuta in unele regiuni ale tarii sub numele de lozie, mlaja, rachita, rachitica sau zalog.

Zarita din departare aminteste de o tanara cu parul lung, fapt pentru care este asociata cu dragostea, cu clipele dulci de romantism si cu sentimentele curate. Dincolo de valul de magie care o inconjoara, salcia are calitati concrete prin care se remarca, acestea fiind desigur de ordin medicinal.

In mod obisnuit de la ea se recolteaza scoarta, de pe ramurile de 2-3 ani, prin jupuire in fasii. Substantele active din scoarta (taninuri, ceara, rasini, oxalati etc) confera preparatelor proprietati, analgezice, sedative, tonice, astringente si hemostatice.

Salcia este o specie indispensabila in tratamentul bolilor reumatismale si, in general, al bolilor care se manifesta prin dureri musculare si osoase, asociate sau nu cu diminuarea mobilitatii articulatiilor.

Contine apreciabile de compusi ai acidului salicilic, care determina o actiune antiinflamatoare certa, comparabila sau mai mare decat a aspirinei, dar fara efectele adverse ale acesteia. Dealtfel, componenta principala a renumitei aspirinei, a fost extrasa pentru prima oara din scoarta de salcie in anul 1838.

Se recomanda deopotriva in uz intern sau extern, in diferite preparate, precum:

a) pulbere - se ia sublingual, de 3 ori pe zi, cate 1/2 lingurita, inainte de masa;

b) decoct - se fierb timp de 20-30 minute 2 linguri de scoarta martuntita intr-o cana de apa, solutie din care se iau zilnic 3-4 linguri;

c) macerat - se lasa la temperatura camerei, timp de 2 saptamani, 4 linguri de pulbere de scoarta intr-un litru de vin bun. Se strecoara, se pune in sticlute de mici dimensiuni, colorate si bine inchise si se ia cate un paharel inaintea fiecarei mese, actionand deopotriva ca antireumatismal si sedativ.

Sursa foto

I. C.

Articole asemănătoare