Vitaminele si nutrientii din dovleci
Dovleacul este o planta erbacee care face parte din genul Cucurbita. Acesta apartine familiei Cucurbitaceae, nume ce provine din cuvantul grecesc 'pepon' (pepene mare galben).
Frunzele de dovleac sunt mari si aspre, florile sunt mari si solitare, de culoare galbena, iar din acestea se dezvolta ulterior fructele. Acestea pot fi si foarte mari, cu o culoare ce variaza de la portocaliu pana la verde deschis, sunt fibroase si crestate de mai multe santuri putin adanci.
Originar din America, dovleacul este o parte omniprezenta in sezonul tomnatic din Statele Unite.
Amerindienii au folosit dovleacul ca produs alimentar, dar si ca medicament. Acestia au intrebuintat dovleacul si pe post de felinar la serbarile de Haloween.
Pentru prima data colonisti din Europa au intrebuintat dovleacul ca aliment, de aici raspandindu-se in intreaga lume.
Pulpa de dovleac are putine calorii si contine cantitati mari de fibre ce ajuta la imbunatatirea functiilor organismului. Aceasta are si un continut bogat de carotenoide. Acestea au proprietatea de a neutraliza radicalii liberi.
Dovlecii mai contin si luteina, zeaxantina, doua substante care ajuta la prevenirea cataractei, diminuand si riscul de degenerescenta maculara, o boala grava a ochilor ce poate provoca orbirea.
Pe langa carotenoide, luteina si zeaxantina, dovlecii au o multime de substante nutritive comune precum fierul, zincul si fibrele.
Semintele de bostan, numite pepitas, sunt foarte bogate in proteine; o uncie de seminte echivaleaza cu aproximativ sapte grame de proteine. Acestea contin cupru, fier, magneziu, mangan, fosfor si zinc.
Uleiul din seminte de dovleac este bogat in fitosteroli, acestia avand capacitatea de a diminua nivelul colesterolului din sange. Acesta este bogat in acizi grasi esentiali ce mentin vasele de sange sanatoase si pielea hidratata si catifelata.
Acest ulei mai contine vitamina A, care ajuta la mentinerea unei vederi sanatoase si stimuleaza celulele T ale sistemului imunitar, celule care lupta impotriva infectiilor. Vitamina E are rolul de a lupta cu radicalii liberi.
In medicina populara, semintele de dovleac sunt folosite in tratarea inflamatiilor renale si pentru eliminarea parazitilor intestinali. De asemenea, acestea trateaza anumite tulburari la nivelul glandei tiroide si probleme ale vezicii urinare.
Expertii in nutritie sunt de parere ca semintele de dovleac ar trebui consumate crude, intrucat prin prajire se pierd proprietatile nutritive.
Articole asemănătoare
-
Smoothie cu limeta si fructe de padure
Limeta cu aroma ei placuta, usoara, parfumata, poate sa schimbe radical un cocktail, o salata de fructe sau o bautura racoritoare. Iar in aceasta varianta puteti sa va bucurati de vitamina C din fructele de padure si limete, dar si de nutrientii din iaurtul excelent pentru o digestie sanatoasa.
-
Trucuri si idei pentru gradina
Puteti folosi resturile de legume si fructe din bucatarie pentru a fertiliza pamantul din gradina. Cojile de banana, de ou, de legume, bucatelele ramase, cotoarele de mar se pun in blender, se mixeaza bine, iar amestecul se toarna in gropite sau santuri mici sapate in gradina. Se acopera si se lasa pentru cel putin o luna inainte de a planta altceva in acel loc.
-
Dieta alcalina – sanatate si vitalitate
Prin schimbarea alimentatiei si introducerea in meniul zilnic a cat mai multor legume si fructe alcaline organismul capata mai multe energie si vitalitate, pierde in mod natural si sanatos din greutate, reduce simptomele unor boli cronice si, in ansamblu, creste calitatea vietii
-
Cum se alege si se prepara un avocado?
Avocado este un adevarat superstar intre alimente si una din cele mai mari surse de grasimi “bune”. Intrucat contine acid oleic, ajuta la reducerea nivelului de colesterol si favorizeaza absorbtia subtantelor nutritive din alimente.
-
Primavara si iazul din gradina
Primavara este anotimpul schimbarilor nu numai cat priveste natura si ritmul biologic al plantelor si vietuitoarelor, dar si din perspectiva activitatilor intreprinse. Iazul ar trebui sa fie curatat cel putin o data pe an, desi cel mai bine ar fi de doua ori, toamna si la inceputul primaverii.