Flora, comoara de pret a Muntilor Bucegi

In tot cuprinsul Bucegilor, din fundul vailor pana in varfurile cele mai semete, flora deosebit de bogata ofera privelisti incantatoare si reprezinta o trasatura caracteristica a masivului. Pe o arie de circa 300 km patrati, Muntii Bucegi adapostesc 1185 de specii de plante vasculare, adica aproape o treime din numarul total intalnit in tara.

Vegetatia Muntilor Bucegi a constituit cu predilectie un punct de atractie pentru botanisti ori de cate ori acestia au ajuns in acest minunat colt al naturii. Toate studiile botanice efectuate in zona au reflectat bogatia si varietatea de specii si familii reprezentate, specifica atat padurilor de conifere si foioase cat si pajistilor alpine, sustinand necesitatea protejarii si ocrotirii acestui complex de forme, asociatii si peisaje.

Ca in orice masiv muntos ce-si ridica fruntea la peste 2000 metri, de la inceput, se deosebesc doua zone de vegetatie si anume: la poale o zona paduroasa (zona forestiera) iar pe culmi o zona lipsita de paduri (zona alpina), in care conditiile aspre climatice nu mai ingaduie dezvoltarea arborilor. In partea cea mai joasa, la limita cu Subcarpatii, sunt frecvente padurile de fag si carpen. Pe masura ce altitudinea creste isi fac aparitia padurile de brad si molid, intalnite pana la maxim 1500 m. Remarcabila este si flora din zona alpina, unde se intalnesc numeroase specii care cresc doar in Carpati, unele doar in Carpatii Meridionali, precum si specii comune Carpatilor si Balcanilor.

Specificul local il dau, insa, plantele endemice pentru Bucegi si muntii invecinati din marginea depresiunii Barsei: Thesium kernerianum Simk., Hesperis oblongifolia Schur, Saxifraga demissa Schoti, Astragalus australis (L.) Lam. ssp. bucsecsi Jav. Mai sunt de remarcat doua specii care, desi mult raspandite in alte regiuni din Europa, reprezinta raritati la noi: Secale montanum Guss. (secara de munte) si Lomatogonium carinthiacum.  O raritate in cuprinsul masivului este si salba moale, care se afla numai in apropiere de stancile Sf. Ana de deasupra Sinaiei, in padurea Jepii Mari si pe valea Urlatoarea Mica. Datorita pozitiei adapostite si calcarelor titonice, stancile Sf. Ana au favorizat mentinerea unor elemente rare (liliacul, iedera alba) si prezentata la o altitudine exceptionala a unor specii lemnoase specifice zonelor inferioare (alunul, prunul, frasinul).

Flora micologica a Muntilor Bucegi este si ea deosebit de bogata si diversa, majoritatea criptogamelor gasind in acest areal conditii din cele mai favorabile. In literatura de specialitate sunt cunoscute 835 specii parazite si saprofite identificate pe diferite substraturi, apartinand la 281 genuri de ciuperci.

In 1935, o parte din masiv a fost inclus in lista ariilor protejate din Romania, cu statut de Parc National. La acesta se adauga inca doua rezervatii din bazinul Ialomitei si cateva puncte fosilifere din sud.

Sursa foto

I. C.

 

Articole asemănătoare

  • 7 metode simple de detoxifiere a organismului

    In vremurile actuale, desi oamenii pun mai mult pret ca niciodata pe sanatate, paradoxal produsele alimentare au devenit mai “nesanatoase”. Nesanatoase din pricina conservantilor, a pesticidelor si a substantelor intrebuintate pentru accelerarea cresterii lor.

  • Parcul National Cozia

    Parcul National Cozia se intinde pe o suprafata de 17.000 hectare pe teritoriul judetului Valcea. Limitele rezervatiei naturale cuprind partea de est a Muntilor Capatanii, Masivul Cozia si partea sud-estica a Muntilor Lotrului.

  • Cum scapi de obisnuinta de a manca multa sare

    Sarea este denumirea populara a clorurii de sodiu si reprezinta principala sursa de sodiu a organismului.

  • Arnica, remediu natural impotriva ranilor

    Arnica face parte din flora spontana a Europei, Asiei si Americii de Nord si a fost cunoscuta din cele mai vechi timpuri pentru capacitatea de tamaduire a ranilor.

  • Svaneti, o provincie uimitoare

    Svaneti se situeaza in partea de sud a muntilor Caucaz. Lantul muntos de la granita dintre Europa si Asia se intinde intre Marea Neagra si Marea Caspica, trecand prin Georgia, Armenia, Rusia si Azerbaidjan.