Sortimente de ceai

Pe lista bauturilor cel mai des consumate, ceaiul se afla pe locul doi, dupa apa. Interesant este si ca toate cele 3.200.000 de tone de ceai care sunt produse in intreaga lume provin dintr-un singur tip de planta, si anume camellia sinensis - planta de ceai - din familia magnoliilor. Dar cum se transforma aceasta planta in ceaiul pe care il gustam cu atata placere? Bautura este facuta prin scufundare frunzelor, florilor, mugurilor sau ramurilor tufei de ceai, procesate, in apa fierbinte timp de cateva minute; varietatea de arome, culori si gusturi pe care le au ceaiurile il pot entuziasma in cele din urma si pe cel mai sceptic consumator.

 

Daca va place sa beti ceai, dar nu ati avut ocazia sa aflati mai multe informatii despre aceasta bautura, atunci trebuie sa stiti ca exista mii de soiuri de ceai pe piata, in acest moment. Diferentele care se simt in aroma fiecaruia vin de la regiunile in care au fost cultivate plantele si de la metoda folosita pentru prelucrarea frunzelor. Din aceste tehnici deriva cele patru tipuri importante de ceai. In forma sa cea mai simpla, procesarea partilor de planta consta in culegerea frunzelor verzi, crude si supunerea lor sau nu, unui proces de oxidare (fermentare) inainte de a fi uscate. Oxidarea este reactia care are loc la nivelul enzimelor din frunzele plantei de ceai atunci cand acestea sunt rupte, lovite sau pisate.

 

Prima categorie este ceaiul negru. Ceaiul negru este facut din frunzele plantei camellia sinensis - planta de ceai -, dupa ce acestea au fost culese si lasate in aer liber timp de 8-24 de ore, pentru ca apa pe care o contin sa se evapore. Cam acelasi lucru se intampla si cu o floare pe care o lasati fara apa mai mult timp; frunzele se deformeaza  si se usuca. Dupa aceasta faza, frunzele de ceai sunt rulate, pentru a se incuraja oxidarea - cand frunzele sunt oxidate complet, ele capata o culoare neagra, intensa. Inainte de sortarea si ambalarea frunzelor, unii producatori obisnuiesc sa le mai lase la uscat o perioada.

 

Ceaiul Oolong este considerat a fi cel mai dificil de obtinut, din cele patru tipuri. Cea mai buna incercare de a descrie acest ceai este sa il incadram undeva intre ceaiul negru si cel verde, ceea ce inseamna ca frunzele sunt numai partial oxidate pe parcursul procesului de uscare. La fel ca la ceaiul negru, frunzele se lasa in aer liber sa se usuce intre 8 si 24 de ore, dupa ce au fost culese; apoi ele sunt aruncate toate la un loc intr-un cos, pentru a se strivi mai bine si pentru a fi numai partial expuse. Ultimul pas al procesului consta in trecerea frunzelor printr-un mediu cu vapori de apa, lucru care neutralizeaza enzimele din frunze (in acest fel, oxidarea nu mai poate avea loc).

 

Soiurile de ceai verde, la fel ca ceaiurile albe, au un gust care aduce mai mult decat in celelalte doua cazuri, cu cel al frunzelor crude. Ceaiul verde contine, de asemenea, o cantitate mai mica de cafeina si are calitati antioxidante mai mari. Intregul proces prin care se creaza ceaiul verde implica prevenirea oxidarii frunzelor. Desi acestea se lasa, uneori, la uscat timp de cateva ore, pentru neutralizarea enzimelor se trece apoi la expunerea lor intr-un mediu cu vapori de apa (ca o curiozitate, faptul ca aceasta tehnica duce la mentinerea pe o perioada mai indelungata a frunzelor a facut obiectul de cercetare al unor studii medicale). Dupa tratamentul cu aburi, frunzele sunt rulate, desi isi mentin inca o nuanta verde.

 

In final, ceaiul alb a devenit popular de curand pentru ca este tipul de ceai la care frunzele sunt procesate cel mai putin, astfel ca gustul aduce cel mai mult cu cel al frunzelor crude. Ceaiul alb se prepara din mugurii plantei de ceai. Din nou, ca la ceaiul verde, cel alb este supus tratamentului cu aburi pentru a se preveni oxidarea si, in plus, se acorda mare atentie modului de modului de transport si stocare, pentru ca partile de planta nu trebuie sa se rupa sau loveasca. Mugurii uscati sunt argintii, pentru ca sunt inca acoperiti de peri.

Articole asemănătoare

  • Cocktail cu bourbon, ceai negru si menta

    Un pahar de ceai negru, cu sau fara zahar, va oferi corpului un plus de energie pentru o zi obositoare. Dar in aceasta reteta i se adauga prospetimea mentei proaspete si un bourbon cu personalitate.

  • Ceai negru cu ghimbir si bourbon

    O carafa de ceai negru de calitate, cu note diverse si intense, este excelenta in orice anotimp. Dar in aceasta variata in ceai se adauga ghimbirul, un bourbon sau whiskey bun si putin lichior cu aroma de portocale sau lamaie, dupa gust.

  • Ceai cu gheata, ghimbir si miere

    Un pahar de ceai rece cu gheata este minunat in zilele calduroase, iar in aceasta reteta mierea ii da note aparte, iar ghimbirul un pic de gust picant.

  • Ceai verde cu menta si miere

    O bautura perfecta pentru zilele calduroase de vara, cand prospetimea mentei si notele dulci ale mierii completeaza gustul cu note putin amarui de ceai verde. Puteti pregati un ceai mai tare, dupa gust.

  • Limonada cu ceai verde sau negru

    Un pahar de limonada rece si aromata, cu putina miere sau zahar, este excelenta atunci cand temperaturile de afara au crescut. Dar in aceasta varianta puteti adauga cateva pliculete de ceai verde sau negru (alegeti marca preferata) pentru un plus de energie si aroma. Se serveste rece, cu gheata.