Camellia Sinensis sau planta de ceai

Ceaiul este cea mai importanta bautura non-alcoolica din lume, traditia acestuia coborand pana in vremurile antice la poporul chinez. Oamenii si-au dat seama ca amestecand apa fierbinte cu unele plante aflate permanent la indemana lor, sau in anumite perioade ale anului, obtin o bautura foarte gustoasa, cu efect relaxant si aducatoare de multe beneficii pentru organism.

Desi cunoscut de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi inceput decat prin anul 350 i.Hr, in China si prin secolul VIII al erei noastre in Japonia. Conform legendei primul care a descoperit intamplator efectele lui benefice a fost imparatul chinez Sen-Nung. In Asia a fost vreme indelungata considerat mai mult o planta medicinala decat o bautura.

Ceaiul a imprumutat numele de la o singura specie, un arbust cunoscut indeobste chiar sub numele “planta de ceai” iar in cercurile academice drept Camellia Sinensis. Doua sunt varietatile majore intrebuintate in lume la ora actuala pentru obtinerea bauturii: pentru ceaiul chinezesc, Camellia sinensis var sinensis, si pentru ceaiurile Asam sau Indian, Camellia sinensis var assamica.

Despre originile arbustului nu se cunosc foarte multe. Cu privire la varietatea sinenis s-a emis ipoteza ca ar fi nativa din vestul regiunii Yunnan, iar  assamica, din partile Indiei, Thailandei si ale Vietnamului. Planta de ceai poate fi intalnita si in salbaticie, prin unele paduri, caz in care indica o cultivare anterioara.  Secole de-a randul s-a crezut ca ceaiul negru si ceaiul verde provin din plante diferite. In realitate, se trag din aceeasi specie cu singura deosebire ca ceaiul negru este fermentat.

Camellia Sinensis se inrudeste cu mult mai comunele camelii folosite in aranjamentele peisagistice, prin urmare asocierea lor nu este intamplatoare. Planta de ceai se remarca prin frunzele sale groase, de nuanta verde inchis, si prin florile delicate.  Calitatea si gustul ceaiului variaza semnificativ in functie de anumiti parametrii cunoscuti numai de cei care se ocupa indeaproape de arbusti. 

Se stie insa, ca cele mai fine ceaiuri sunt obtinute din mugurele si primele doua frunze ale varfului ramurii. Daca pe langa ele se folosesc si altele mai batrane, atunci bautura obtinuta are un gust mai puternic si ciumarat.   Desi planta de ceai prospera intr-un climat cald si umed, cel mai bun ceai este cultivat in regiunile muntoase. Multe ceaiuri renumite din lume se obtin din plante cultivate la altitudini de peste 1000-1200 de metri.

Sursa foto

I. C.

Articole asemănătoare

  • Limonada cu ceai verde sau negru

    Un pahar de limonada rece si aromata, cu putina miere sau zahar, este excelenta atunci cand temperaturile de afara au crescut. Dar in aceasta varianta puteti adauga cateva pliculete de ceai verde sau negru (alegeti marca preferata) pentru un plus de energie si aroma. Se serveste rece, cu gheata.

  • Remedii naturiste impotriva insomniei

    Banalul si atat de des intalnitul ceai de tei (cumparat din magazinele naturiste sau pregatit acasa din flori uscate) este unul dintre cele mai cunoscute si folosite leacuri naturiste pentru a trata cazurile usoare de insomnie. Se bea o cana de ceai cald, cu putina miere (1-2 lingurite de planta uscata la o cana de apa) inainte de culcare. In cazurile mai grave pot fi baute pana la trei cani pe zi.

  • Cocktail cu ceai negru, whiskey si suc de lamaie

    Un cocktail simplu de preparat si interesant daca vreti sa incercati o combinatie intre gustul de ceai negru clasic (sau cu arome) si cel simplu de whiskey.

  • Ceaiul de coada-calului in medicina naturista

    Una dintre cele mai populare plante medicinale, cunoscuta si sub numele de barba ursului, sirulita sau iarba de cositor, coada-calului are surprinzatoare efecte antiseptice, detoxifiante, regleaza tensiunea arteriala, este recomandata in afectiunile renale si digestive, dar poate fi folosita sub forma de infuzie si extern pentru vindecarea mai rapida a ranilor superficiale.

  • Planta de “Trei Rai”, buna pentru bolile de ficat

    Planta de Trei Rai, ficateaua sau popalnicul iepuresc este o planta micuta, acoperita cu perisori, din familia ranunculaceelor. Planta creste frecvent in padurile de foioase de deal si de munte. Frunzele sale, impartite in trei lobi, raman verzi si in anotimpul rece.