Ridichile


Ridichea, planta radacinoasa inrudita cu conopida, broccoli si varza de Brussel,  a inceput sa fie intaia oara cultivata pe teritoriul actual al Chinei. In urma cu mii de ani tehnica culturii ajungea la egipteni si greci, facandu-se cunoscuta mai apoi tuturor popoarelor europene.

In 1548 aceasta ajunsese deja pe meleagurile Angliei iar in 1629 trecuse oceanul pe corabiile colonistilor in Lumea Noua. La unele popoare antice aprecierea fata de ridiche devenise atat de mare incat se realizau replici confectionate din aur. Care ar fi atuurile pentru care este apreciata in zilele noastre?

In primul rand, ridichile nu prezinta cerinte speciale pentru a fi crescute si se gasesc pe tot parcursul anului in comert. Desigur, ele exista intr-o gama foarte variata din punct de vedere al marimii, culorii si formei, insa in continuare ne vom referi numai la cele rosii comune la noi.

Oriunde exista soare, putina umezeala si un sol fertil sunt sanse ca ridichilor sa le mearga bine.Exista ridichi de vara si ridichi de iarna, si totusi atentia noastra se indreapta in aceasta directie cel mult o data pe an, in pragul verii.

Un avantaj poate fi considerat chiar gustul pe care il detin, unic in felul sau, iar altul valoarea nutritiva. Alimentul este sarac in grasimi saturate si nu contine colesterol. De asemenea, este o sursa buna de riboflavina, vitamina B 6, vitamina C, calciu, magneziu, cupru, mangan, si nu in ultimul rand de fibre alimentare.  

Cel mai adesea ridichile sunt apreciate pentru radacini, insa frunzele lor verzi sunt de asemenea comestibile si hranitoare putand intra in compozitia salatelor.


 Sursa foto

Articole asemănătoare